AAA ciocolata e a mea
Odinioara, un moft monden si extravagant, ciocolata a devenit astazi o obisnuinta cotidiana, o placere personala, un dar inspirat.
in imperiul Maia, cu 2000 de ani înaintea erei noastre, Quetzalcoatl, zeul vegetaţiei şi al germinaţiei i-a învăţat pe oameni să cultive arborele de cacao(cacahuaquahuilt). Boabele erau folosite drept ofrande în ritualuri. Toltecii i-au invadat pe maiaşi si-au considerat ciocolata ca fiind sângele unei prinţese de-a lor, care fusese asasinată cu sălbăticie, gustul amar al acestei semnificând tocmai suferinţa îndurată de fată înainte de a muri……
Aşa începe povestea celui mai popular "aliment"…ciocolata( denumită astfel după cuvântul aztec "tchocolatl")
Boabele de cacao erau atât de preţuite, încât au devenit monedă de schimb. Cu zece grăunţe putea fi cumpărat un iepure, iar cu o sută un sclav.
Când a debarcat în Nicaragua, în 1502, şeful băştinaşilor i-a oferit lui Cristofor Columb "un soi de migdale pe care le foloseau ca monede de schimb şi din care preparau o băutură", scria renumitul navigator spaniol.Delicioasa licoare era îndulcită cu miere şi avea o irezistibilă aromă afrodisiacă, accentuată de mirodenii şi …piper.
Să ne imaginăm anul 1528…. Caravanele spaniole încărcate cu aur aduc în Europa şi nenumăraţi saci cu boabe de cacao. După ce, ani de-a rândul, ciocolata cu …piper i-a amărât pe spanioli a apărut în Mexic o reţetă cuceritoare: piperul a fost înlocuit cu zahăr de agave, iar ulterior au fost adăugate vanilie, flori de portocal şi mosc. În această nouă formă ciocolata trece Atlanticul şi cucereşte în aşa măsură Spania încât regele Carol Quintul a stabilit monopolul statului asupra ei.
În 1606 apar "ciocolatierii", primii meşteri în arta preparării acestei băuturi. Din Spania printr-o activă contrabandă organizată de olandezi, ciocolata ajunge în Italia, iar evreii, care fugeau de inchiziţie, au dus ciocolata în Franţa.
Cronicarii vremii spun că,in 1615, însuşi Ana de Austria a avut ciocolată în …lada de zestre si maritandu-se cu Ludovic al XIII-lea, a adus noutatea la curtea Frantei. Domnisoara ei de onoare era insarcinata cu impartirea retetelor. Anglia a adus ca noutate amestecarea ciocolatei cu lapte, cu vin de Madeira si oua batute. Surprinzator, Biserica nu considera ca ar dauna postului. In secolul al XVII-lea ciocolata ca si bautura, s-a raspandit in intreaga Europa, fiind consumata mai ales de familiile regale si curteni la micul dejun si ca afrodisiac. Astfel ciocolata ajungea în bucătăriile prinţilor germani şi polonezi.
O reţetă a vremurilor acelea descria astfel modul de obţinere a unei ciocolate spaniole: 100 boabe de cacao prăjite, curăţate şi degresate, 12 migdale, 12 alune pisate, o lingură zahăr, o lingură miere, un grăunte de anason, 2 boabe de piper mexican sau chili, 6 petale de trandafiri….. Ciocolata erau un lux al prinţilor, dar nu apreciată de toţi. Chiar tânărul rege Louis al XIV-lea , despre care se spunea că avea sufletul unui mare bucătar, declara că "acest aliment înşeală foamea, dar nu umple stomacul".
Ciocolata a continuat să fie un articol de lux, puţin răspândit, până când geologul englez Joseph Towsend a instalat, în 1778, pompe hidraulice în maşinile cu care se măcina cacao. Odată apărută această tehnologie a dus la o dezvoltare şi răspândire uimitoare, ajungându-se în zilele noastre la adevărate imperii ale … ciocolatei. Giganţi ca Nestle, Suchard, Mars, Hershey şi Cadburry deţin circa 60 % din producţia mondială de ciocolată.
Proprietăţile ciocolatei şi în special al untului de cacao erau cunoscute chiar şi de maiaşi şi azteci. Nu exista remediu mai bun pentru răni şi iritaţii ale pielii; calma arsurile de soare, ajuta ficatul şi splina şi era bun chiar şi la … muşcăturile de şarpe.
Proprietăţile sale terapeutice au fost recunoscute şi în Europa, fiind recomandată ca tonic digestiv încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea.
In 1657, un francez a deschis la Londra prima fabrica de bauturi avand la baza ciocolata, produs caruia i-a luat un secol pentru a detrona cafeaua. In Elvetia, tara care a redefinit-o, transformand-o in desert solid, ciocolata nu s-a impus decat mai tarziu, prin 1750, aproape simultan cu patrunderea ei in forta pe piata americana.
Cererea tot mare de materie prima -cacao- a determinat celelalte imperii (Franta, Olanda, Anglia, Portugalia) sa infiinteze plantatii intensive in coloniile lor, din Brazilia pana in Asia de Sud-Est, trecand, bineinteles, prin Africa. Spargerea monopolului spaniol a avut si consecinte tehnologice. Noii producatori au investit in cercetare, rezultatele neintarziind sa apara. Prima fabrica de ciocolata din Franta a fost infiintata in Bayonne unde exista deja o breasla de ciocolatieri inca din 1761.
In 1778, Francois Doret a inventat o presa hidraulica in stare sa prelucreze cu o finete superioara boabele de cacao si, apoi, sa amestece pudra obtinuta cu apa si zahar.
Varianta extrem de populara azi a fost ameliorata succesiv in secolele XVIII, XIX si XX, o data cu perfectionarea preselor cu ajutorul carora se obtine pulberea de cacao, dar si o data cu sofisicarea gustului consumatorilor, care, dupa ce au dovedit ca o prefera fierbinte, nu rece, i-au adugat felurite ingrediente, obtinand bauturi ca frantuzeasca ganache (amestec de ciocolata, frisca, alcool, ceai, cafea etc)
ori italieneasca gianduia (rezultata din combinarea cremelor de ciocolata, migdale si alune de padure).
Totusi, succesul universal al ciocolatei nu se datoreaza lichidului fierbinte si aromat, ci feluritelor sale versiuni in stare solida.
In decursul catorva decenii, ciocolata cunoaste multiple metamorfoze legate de forma (batoane, bomboane, praline, pudra , pastile, creme), gust (sunt incercate combinatii cu cateva sute de ingrediente, in felurite proportii) culoare (apar variantele albe si intermediare) sau textura (alunele, migdalele sau nucile, precum si fructele uscate isi fac loc in reteta tabletelor).
In ziua d
in ziua de astazi gasim un muzeu al ciocolatei la Bruges si nenumarate targuri dediate va las in continuare sa vedeti adevarate opere de arta din ciocolata:
in imperiul Maia, cu 2000 de ani înaintea erei noastre, Quetzalcoatl, zeul vegetaţiei şi al germinaţiei i-a învăţat pe oameni să cultive arborele de cacao(cacahuaquahuilt). Boabele erau folosite drept ofrande în ritualuri. Toltecii i-au invadat pe maiaşi si-au considerat ciocolata ca fiind sângele unei prinţese de-a lor, care fusese asasinată cu sălbăticie, gustul amar al acestei semnificând tocmai suferinţa îndurată de fată înainte de a muri……
Aşa începe povestea celui mai popular "aliment"…ciocolata( denumită astfel după cuvântul aztec "tchocolatl")
Boabele de cacao erau atât de preţuite, încât au devenit monedă de schimb. Cu zece grăunţe putea fi cumpărat un iepure, iar cu o sută un sclav.
Când a debarcat în Nicaragua, în 1502, şeful băştinaşilor i-a oferit lui Cristofor Columb "un soi de migdale pe care le foloseau ca monede de schimb şi din care preparau o băutură", scria renumitul navigator spaniol.Delicioasa licoare era îndulcită cu miere şi avea o irezistibilă aromă afrodisiacă, accentuată de mirodenii şi …piper.
Să ne imaginăm anul 1528…. Caravanele spaniole încărcate cu aur aduc în Europa şi nenumăraţi saci cu boabe de cacao. După ce, ani de-a rândul, ciocolata cu …piper i-a amărât pe spanioli a apărut în Mexic o reţetă cuceritoare: piperul a fost înlocuit cu zahăr de agave, iar ulterior au fost adăugate vanilie, flori de portocal şi mosc. În această nouă formă ciocolata trece Atlanticul şi cucereşte în aşa măsură Spania încât regele Carol Quintul a stabilit monopolul statului asupra ei.În 1606 apar "ciocolatierii", primii meşteri în arta preparării acestei băuturi. Din Spania printr-o activă contrabandă organizată de olandezi, ciocolata ajunge în Italia, iar evreii, care fugeau de inchiziţie, au dus ciocolata în Franţa.
Cronicarii vremii spun că,in 1615, însuşi Ana de Austria a avut ciocolată în …lada de zestre si maritandu-se cu Ludovic al XIII-lea, a adus noutatea la curtea Frantei. Domnisoara ei de onoare era insarcinata cu impartirea retetelor. Anglia a adus ca noutate amestecarea ciocolatei cu lapte, cu vin de Madeira si oua batute. Surprinzator, Biserica nu considera ca ar dauna postului. In secolul al XVII-lea ciocolata ca si bautura, s-a raspandit in intreaga Europa, fiind consumata mai ales de familiile regale si curteni la micul dejun si ca afrodisiac. Astfel ciocolata ajungea în bucătăriile prinţilor germani şi polonezi.
O reţetă a vremurilor acelea descria astfel modul de obţinere a unei ciocolate spaniole: 100 boabe de cacao prăjite, curăţate şi degresate, 12 migdale, 12 alune pisate, o lingură zahăr, o lingură miere, un grăunte de anason, 2 boabe de piper mexican sau chili, 6 petale de trandafiri….. Ciocolata erau un lux al prinţilor, dar nu apreciată de toţi. Chiar tânărul rege Louis al XIV-lea , despre care se spunea că avea sufletul unui mare bucătar, declara că "acest aliment înşeală foamea, dar nu umple stomacul".
Ciocolata a continuat să fie un articol de lux, puţin răspândit, până când geologul englez Joseph Towsend a instalat, în 1778, pompe hidraulice în maşinile cu care se măcina cacao. Odată apărută această tehnologie a dus la o dezvoltare şi răspândire uimitoare, ajungându-se în zilele noastre la adevărate imperii ale … ciocolatei. Giganţi ca Nestle, Suchard, Mars, Hershey şi Cadburry deţin circa 60 % din producţia mondială de ciocolată.Proprietăţile ciocolatei şi în special al untului de cacao erau cunoscute chiar şi de maiaşi şi azteci. Nu exista remediu mai bun pentru răni şi iritaţii ale pielii; calma arsurile de soare, ajuta ficatul şi splina şi era bun chiar şi la … muşcăturile de şarpe.
Proprietăţile sale terapeutice au fost recunoscute şi în Europa, fiind recomandată ca tonic digestiv încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea.
In 1657, un francez a deschis la Londra prima fabrica de bauturi avand la baza ciocolata, produs caruia i-a luat un secol pentru a detrona cafeaua. In Elvetia, tara care a redefinit-o, transformand-o in desert solid, ciocolata nu s-a impus decat mai tarziu, prin 1750, aproape simultan cu patrunderea ei in forta pe piata americana.
Cererea tot mare de materie prima -cacao- a determinat celelalte imperii (Franta, Olanda, Anglia, Portugalia) sa infiinteze plantatii intensive in coloniile lor, din Brazilia pana in Asia de Sud-Est, trecand, bineinteles, prin Africa. Spargerea monopolului spaniol a avut si consecinte tehnologice. Noii producatori au investit in cercetare, rezultatele neintarziind sa apara. Prima fabrica de ciocolata din Franta a fost infiintata in Bayonne unde exista deja o breasla de ciocolatieri inca din 1761.
In 1778, Francois Doret a inventat o presa hidraulica in stare sa prelucreze cu o finete superioara boabele de cacao si, apoi, sa amestece pudra obtinuta cu apa si zahar.
Varianta extrem de populara azi a fost ameliorata succesiv in secolele XVIII, XIX si XX, o data cu perfectionarea preselor cu ajutorul carora se obtine pulberea de cacao, dar si o data cu sofisicarea gustului consumatorilor, care, dupa ce au dovedit ca o prefera fierbinte, nu rece, i-au adugat felurite ingrediente, obtinand bauturi ca frantuzeasca ganache (amestec de ciocolata, frisca, alcool, ceai, cafea etc)
ori italieneasca gianduia (rezultata din combinarea cremelor de ciocolata, migdale si alune de padure).
Totusi, succesul universal al ciocolatei nu se datoreaza lichidului fierbinte si aromat, ci feluritelor sale versiuni in stare solida.
In decursul catorva decenii, ciocolata cunoaste multiple metamorfoze legate de forma (batoane, bomboane, praline, pudra , pastile, creme), gust (sunt incercate combinatii cu cateva sute de ingrediente, in felurite proportii) culoare (apar variantele albe si intermediare) sau textura (alunele, migdalele sau nucile, precum si fructele uscate isi fac loc in reteta tabletelor).
In ziua d
in ziua de astazi gasim un muzeu al ciocolatei la Bruges si nenumarate targuri dediate va las in continuare sa vedeti adevarate opere de arta din ciocolata:
publicat de Spritz de Vara @ 17:42
1 comentarii
